Penny Dreadful (2006)

Penny dreadful, a fost dreadful...sincer nu m-a impresionat in mod placut. Desigur a avut momentele lui de suspans dar a fost dupa parerea mea un psihologic mai mult sau mai putin reusi si desigr un slasher. Low, low low budget.

Titlul este interesant, pe langa faptul ca contine numele personajului principal, dupa parerea mea face referire si la calitatea filmului, penny dreadful sau penny horrible sau paenny blood a aparut in sec. 19 (acum babuiesc ca va ganditi ca o fi fost ceva vrajitoare, o cotoroanta ceva...nu) sub forma unei publicatii britanice de proasta calitate a carui target erau adolescentii clasei muncitoare. Dupa cum spuneam si titlul este o alegere proasta parca prevestind calitatea filmului. Si nu pot sa spun ca actorii sunt de vina, se joaca destul de bine, insa situatiile in care sunt pusi sunt de-a dreptul absurde de multe ori si iti vine sa razi sau mai rau sa te enervezi rau de tot.

Oki, poate v-am speriat ceva sau poate v-am convins sa nu va uitati la film...sper ca nu, nu asta e intentia mea. Dupa cum spuneam calitatea actorilor (actritelor mai bine zis) este buna iar filmul are si partile lui bune, chiar si un pic de suspans iar cei care au frica de intuneric sau de ratacitul prin padure noaptea nu va recomand...o sa va speriati un picutz asa, da numai un pic;).

Filmul este o calatorie, de cunoastere a sinelui si de depasire a frici, a unei frici care poate sa te impietreasca in fata celui mai mare pericol. Penny impreuna cu terapeuta sa, Oriana decid sa faca o calatorie terapeutica cu masina pentru ca fata sa isi poata depasi frica ingrozitoare de masini. Totul merge bine pana cand din cauza neatentiei Oriana era cat pe ce sa loveasca un drumet, pe care mai apoi il duce cu masina, ajung intr-o padure si totul merge prost, masina, cea mai mare frica a lui Penny devine mijlocul ei de salvare. Mai multe nu va spun, doar ca ce m-a contrariat pe mine in special al fost diferenta aceea dintre realitate si jocul mintii, chiar se intampla totul sau e doar in mintea ei...

Asa ca va spun sa va uitati la Penny, dar sa nu va asteptati la ceva spectaculos...ceva de la care sa nu puteti dormi noaptea...

Asa ca don't forget to breathe... si Vizionare placuta

The Gravedancers (2006)

"Unrest In Peace"

Asa inca o poveste cu fantome, asta e ceva de genu: nu vizitati cimitirul noaptea si cu siguranta nu dansati pe morminte...sau o sa regretati.

Filmul incepe destul de ambiguu, acel prolog sincer nu mi se pare sa aiba o insemnatate foarte mare pentru film....se putea si fara el. Personajele principale, trei prieteni sunt introdusi in actiunea filmului in timpul inmormatarii prietenului lor bun, mort intr-un accident de masina.

Mai tarziu, dupa priveghi se intorc in cimitir ca sa-si ia ramas bun asa cum se cuvine de la el. Intre timp gasesc o mica poezioara care ii indeamna sa danseseze pe morminte:

O joyful, O delighted,O fortunate one! Weep no more, this departed son. Read these words, sound thy voice.
Revel and sing! Rejoice! Rejoice! Life's for the living, not the dead.
Forget tomorrow, live now instead. This night you breathe, while they cannot. So dance ye soul on their resting spot.

Daca pana acum filmul pare plictisitor si fara viitor de aici incepe nebunia...Harris, Kira si Sid traiesc niste experiente inexplicabile, se ivesc si niste investgatori al paranormalului si colac peste pupaza ai toate ingreientele unei povesti cu fantome, elementul principal este ghore-ul, la inceput fantomele nu au un chip predefinit ele isi dobandes puteri pe masura trecerii timpului. Cadrele sunt destul de bune...nu vreau sa va zic mai multe sa nu stric surpriza.

Ce sa spun sunt fantome atat a unui copil cat si a unei femei (am vrut sa zic bab, da nu e chiar baba) ce ma socat pe mine au fost dintii aia blestemati si ochii bulbucati...jesus what's with that ??? sunt chiar infricosatori.

Wiked Little Things (2006)

"Prey for them" "As you sow, so shall you reap! "

Copii malefici, trebuie sa o spun au fost intotdeauna preferatii mei, bine pe langa babele fantoma ;)). Filmul asta imi aminteste din nou de Amityville Horror, partea cu fetita...casa aici nu are nicio legatura. Si desigur probabil o sa va duca cu gandul la Childrel of the Corn, atat doar ca acestia sunt copii zombie cica...desi i-asi asocia mai mult cu niste fantome decat zombii, nu arata like our usual zombies :P.

Povestea as putea sa spun ca e un cliseu des intalnit in filmele americane (Amityville Horror, The Messengers, Cold Creek Manor, etc.) o vaduva se intoarce la casa mostenita de la sotul ei, aflata undeva in munti, langa niste mine. O intalnim in drum spre aceasta mosie, impreuna cu fiicele ei: Sarrah si Emma. Sarrah este adolescentul tipic american caruia i s-a luat viata confortabila de la oras si a trebui sa se mute la tara, si nu oriunde intr-o padure sinistra.

Sincer nu m-a impresionat foarte mult filmul, povestea de inceput a fost interesanta, cu copii care au fost nevoiti sa lucreze in mine, datorita staturii lui si faptului ca se puteau strecura pe oriunde. Explozia care a provocat moartea mai multora a avut urmari grave, spiritele lor fiind blocate in mina, asteptand razbunarea: si anume moartea ultimului Carlton (familia care detinea mina). Povestea cu statiunea pentru schi care urma sa se construiasca in acele locuri si implicit in locul caselor minerilor si a minei in sine imi aminteste de Scooby Doo. Serios, numai acolo mai erau povesti de genu, legende urbane care devin realitate pentru a speria localnicii sau noii veniti.

Dar sa nu exageram, sa ne referim doar la filmul nostru. Per total a fost ok. Daca esti un novice al genului osa-ti placa si poate te vei speria. Are fiecare cliseu al genului, adolescenti omorati, lanterna careia i se termina bateria chiar in momentele cele mai importante, copii ucigasi, mine, case bantuite si mosieri netrebnici si infumurati.

Va invit sa-l vedeti si sa-mi spuneti daca v-a placut.