Silent Hill: Revelation 3D (2012)

Regizor: Michael J. Basset
Scenaristi: Michael J. Basset

Actori: Adelaide Clemens, Kit Harington, Sean Bean
Gen: Horror, Mystery, Drama

Imdb: http://www.imdb.com/title/tt0938330/
Site oficial: http://www.silenthill3d.com/
Cuvinte cheie: videogame, Silent Hill, incediu 
Nota mea: 2/5

"There is a town that Hell calls HOME"

Am decis ca trebuie sa scriu despre filmul asta, am amanat prea mult de la premiera, poate ca am fost dezamagita un pic, pana la urma am asteptat din 2006, de cand a aparut primul sa vina un sequel demn de unul dintre cele mai reusite horror-uri ale anilor 2000, dar asa cum se intampla cu multe sequel-uri nu a fost o avalansa mortala ci doar o țâră de zapada flescaita.

Asa...sa termin si eu cu dumele astea nereusite si sa trec la actiune. Michael J. Basset, ati auzit de el? da de filmul Solomon Kane? Mnoah, cica tipu asta o regizat si Moartea vrajitoarei, aka Solomon Kay, ca din lista de pe iMDB asta e sincugurl pe care il stiam, si nu sunt cu zecile, doar vreo 5. Deci nu tare avem termen de comparatie in privinta cunostintelor lui regizorale dar putem compara filmul asta cu sora lui mai mare si anume partea 1. Ca sa incep cu sfarsitul...Alessa sau pe numele ei nou Heather (Clemens) este fugara impreuna cu tatal ei Harry (mortalul Bean), reusind sa fie cu un pas inaitea fortelor raului care o vaneaza pe Alessa (va amintiti primul film? ei bine atunci intelegeti de ce fug astia doi). Fata desigur habar nu are de grozaviile prin care a trecut mama sa cu un film in urma, dar deoarece se apropie de majorat, varsta aceea fatidica trebuie sa afle adevarul. Traumatizata de cosmaruri pe care le are despre un loc necunoscut si de disparitia tatalui, Heather incepe sa se cunosca iar in drumul ei inapoi acasa, adica inapoi in Silent Hi intalneste personaje misterioase care o vor ajuta sau o vor pune in incurcatura. Odata revenita acasa tot iadul se dezlantuie...

Cam asta e in mare parte si fara spoilere ce se intampla in film, va spun sincer scenele din Silent Hill nu m-au impresionat la fel de mult cum au facut cele din primul film, in schimb regizorul a avut destula imaginatie pentru cele din lumea "reala", probabil ca si-a folosit-o pe toata acolo. Ce e de apreciat e faptul ca au respectat detaliile din joc, cel putin in ceea ce priveste protagonista...arata zici ca e scoasa de acolo... Un  minus as spune ca sunt replicile personajelor, superficiale, scurte, cliseistice, fata de primul film in care personajele au fost pe primul loc si lupta pe care o da Rose pentru a-si salva fiica este martirica.

Ca si o concluzie mi se pare ca filmul a mizat foarte mult pe efectele vizuale (modul in care trece dintr-o realitate in alta e foarte tare, monstrii sunt super ok) si nu pe personaje. Si ca un spoiler de sfarsit, lupta din final mi s-a parut...nu stiu...asa pusa acolo sa umple sfarsitul cu ceva "spectaculos", dar care nu a revelat absolut nimic (adica eu ma asteptam sa aflu povestea lui PinHead).

Anna Karenina (2012)

Regizor: Joe Wright;

Scenaristi: Tom Stoppard, Leo Tolstoy;

Actori: Keira Knightley, Jude Law, Aaron Taylor-Johnson; 

Gen: Drama;

Imdb: http://www.imdb.com/title/tt1781769/

Site oficial: http://focusfeatures.com/anna_karenina/

Cuvinte cheie: Rusia, Tolstoy, iubire, gelozie, sinucidere

Nota mea: 3/5

Dupa sucesul pe care l-au avut cu filme ca Atonement (2007) si Pride and Prejudice (2005), amandou inspirate din romane de succes, duo-ul Joe Wright si Keira Knightlei revin acum pentru a pune in scena, literalmente (si veti vedea de ce...), unul dintre cele mai iubite romane rusesti, o capodopera literara, Anna Karenina a lui Lev Tolstoy. Probabil ca multi dintre voi ati citit romanul, asa ca nu o sa insist cu multe detalii din cursul intamplarilor...

Anna (Knightley), personajul in jurul caruia se invarte acest univers, pare a fi fericita intr-o casatorie lipsita de pasiune alaturi de Karenin (Law), un important oficial al guvernului, insa se indragosteste de ofiterul de cavalerie, contele Vronsky (Taylor-Johnson), alaturi de care traieste o poveste nebuna de iubire, insa ca in orice iubire "in afara legii", totul ia o intorsatura groaznica.

Ca orice adaptare dupa un roman, filmul incearca sa isi aduca un aport de originalitare, dar in acelasi timp se doreste sa nu se indeparteze prea mult de esenta romanului. Daca filmul este original? da intradevar este...Dupa cum spuneam si la inceput Wright a pus in scena romanul tolstonian, ceea ce vreau sa spun e ca filmul asta s-a jucat intradevar pe o scena de teatru/opera. Dupa ce am citit mai multe articole de pe sit-ul filmului am aflat ca Wright ajunge la aceasta decizie din cauza falsei imagini a vietii de la palatele "de fitze", cum le-am  spune azi, din Sankt Petersburg si Moskova. 

Regizorul doreste sa accentueze ideea de teartumundi, deoarece societatea de atunci era inundata de haine aduse din import de la Paris, care pareau foarte dramatice, o prudenta care se apropie de spectacol, a omanenilor in comportamentul lor zilnic, spatii supradimensionale, fie ca erau case, sali de concerte sau pistele pentru curse, toate acestea duceau la o existenta superficiala, teatrala chiar, un spectacol cu maniere, decor, idei si cultura importate. De aceea se hotareste sa puna totul intr-ul teatru decadent, nu ca si cum ar fi fost o sceneta ci ca si cum viata in Rusia ar fi fost o experienta teatrala. 

Proiectul a devenit unul foarte pretentios, pe scena de teatru se intrepatrund o gara, un patinoar, labirunturi, localuri si strazi obscure ale Mosckovei, gazduieste o serata impresionanta si chiar o cursa de cai. Iar in acest amalgam de decoruri care se schimba in fata ochilor nostrii, in centrul tuturor este iubirea. 

Echipa de productie declara ca nu au dorit sa faca o expunere clasica a romanului si astfel sa se confunde cu alte adaptari ale acestuia ci au dorit sa contempleze dragostea in societatea Rusiei Imperiale din anii 1870.
Se prezinta mai multe contururi ale sentimentelor omenesti, dragostea ca respect intre cei doi soti, Karenin si Anna la inceput, dragostea pasionala, Anna si Vronsky, dragostea inocenta si pura, Levin si Kitty, la polul opus aflandu-se Stiva si Dolly, dragostea pentru propiul fiu, loialitate si prietenie, invidie, rautate. Mie mi s-a parut ca regizorul a reusit sa accentueze aceste sentimente umane prin scenele prezentate, scena dansului celor doi care parca curge in intoarceri si piruete la nesfarsit sau scena in care Anna este barfita la teatru, o pune intr-un constrast cu societatea care considera ca a incalcat regulile. Odata ce iubirea pasionala dintre Anna si Vronsky se stinge sau as putea spune, devine "bolnava" atentia se muta in lumea "reala" a tanarului Levin, care traieste alaturi de Kity o iubire sincera si devotata. Scenele in care apar ei nu mai sunt in teatru, ci in exterior, la sat, unde e adevarata Rusie, unde oamenii sunt simpli si sinceri.

In concluzie se poate spune ca aceasta ecranizare reuseste sa fie diferita fata de alte surate de-ale sale. Jocul actoricesc nu dezamageste iar scenele si peisajele sunt deosebite.